Putini dintre argeseni stiu ca primul loc din sudul judetului unde s-a predat carte a fost la Schitul Goia, din comuna Ungheni. Construit cu sute de ani în urma, locul unde haiducii au fost o buna bucata de vreme calugari, iar astazi devenit monument istoric, Schitul Goii pastreaza înca vie amintirea acelor vremuri.
Pîna nu demult, la schit venea un preot si tinea slujbe doar la marile sarbatori de peste an sau atunci cînd murea vreun localnic. În urma cu un an, preotul Ioan Cucu a hotarît sa strabata aproape zilnic cîte 100 km dus-întors, distanta dintre Pitesti si Ungheni, si sa vina sa tina slujbele la vechiul sfînt lacas. Din mare iubire pentru Dumnezeu si din dorinta de a face ceva pentru putinii locuitori ai zonei, preotul încearca din rasputeri sa reconditioneze schitul, dar sa si realizeze alte lucruri frumoase, în folosul credinciosilor.
Pentru toate acestea, însa, are nevoie de ajutorul persoanelor cu suflet si cu putere financiara, oameni ce vor sa-si faca o comoara nu doar printre pamînteni, ci si Dincolo, în lumea celor drepti. Aici se întîmpla minuni Schitul Goii e un lacas sfînt, încarcat de istorie, dar si locul unde s-au întîmplat si înca se mai întîmpla minuni. Foarte multi credinciosi care au venit, s-au închinat si s-au rugat aici au trait miracolul vindecarii de anumite boli. Însusi preotul paroh al acestui schit a cunoscut prin propria experienta minunea binefacerii lui Dumnezeu. „Pe cînd eram preot la Mavrodolu, citeam adesea povestile despre haiduci (Teofil, Teodosie Vindecatorul erau calugari aici), despre vindecarile si lucrurile minunate care se petreceau în acest loc. Un exemplu concret despre minunile care se petrec la schit este si cel al unei femei care de mic copil nu putea merge. A venit aici, la Izvorul Tamaduirii. Dupa slujba, s-a oprit pe un cîmp în apropiere, sa manînce. Cînd s-a ridicat sa plece, s-a petrecut un adevarat miracol: femeia putea sa mearga! De atunci, a continuat sa vina la Schitul Goia.
De asemenea, sînt multi credinciosi de prin toate colturile tarii care aleg sa vina la slujbe aici. Locul acesta sfînt si credinta m-au ajutat si pe mine sa trec peste cele mai grele momente din viata. Îmi amintesc de momentul cînd am venit pentru prima oara si m-am închinat la iconostas. Am simtit ca nu eram singur, îngerii erau lînga mine si ma vegheau. Am primit binecuvîntarea parintelui Calinic si a duhovnicului meu, parintele Onu, iar, de la sarbatoarea Sfintei Parascheva, în 2008, am devenit preot la Schitul Goii“, povesteste preotul Ioan Cucu. Prima scoala din sudul Argesului Parintele Cucu ne-a povestit si alte amanunte interesante legate de schitul asezat în linistita lunca a Teleormanului. „Prima scoala din sudul judetului a fost la Schitul Goia, înjghebata aici de calugari. În tinda modestului schit, li se predau copiilor dornici de învatatura lectii de ceaslov. Pe niste placi din lemn se asternea un strat de ceara si reieseau asa-numitele panachide. Lectiile le scriau zgîriind cu un vîrf de cutit ascutit pe stratul de ceara. Altii, în loc de panachide, asterneau nisip în ladite sau chiar pe jos si scriau pe el.
Putini mai sînt cei care stiu acest lucru si e mare pacat! Tocmai de aceea, nu vreau ca lucrurile sa ramîna asa. Schitul a fost multa vreme lasat în paragina. A fost chiar inundat de doua ori. Dumnezeu, însa, a facut o alta minune: lacasul a ramas în picioare. Nu are pic de igrasie“, spune preotul. Pe o masuta din biserica, într-o vaza frumoasa, erau niste flori ce pareau culese recent. Preotul Ioan Cucu ne-a povestit ca florile au fost aduse de credinciosi pe 6 decembrie, de sarbatoarea Sfîntului Nicolae, iar faptul ca nu s-au ofilit dupa trei luni este un alt semn divin. Schitul trebuie restaurat Preotul si-a continuat istorisirea. Se vedea clar ca se simte bine în acel loc, despre care ar fi povestit ore în sir... Ne-a marturisit si faptul ca dorinta lui cea mai mare este sa vada schitul si împrejurimile acestuia renascînd.
Are planuri marete, dar, din pacate, indiferent ce ar face, nu are putere de unul singur. „Acum un an, nu se putea ajunge aici cu masina. M-am luptat si am reusit sa repar drumul. Schitul era înconjurat numai de maracini. Am curatat locul, am introdus lumina. Acum e curat, dar greul abia începe. Mi-am propus multe si nu ma las pîna nu reusesc sa-i redau viata acestui loc încarcat de credinta si de istorie. În spatele schitului, unde era parcul haiducilor, vreau sa fac un loc de liniste, cu trei alei de tei, frasini si stejari. În curte, vreau sa fac chilii, camere de oaspeti, un mic muzeu, o punte de picior peste Teleorman (aceasta pîna la toamna) si o parcare dincolo de lac. Ar fi foarte necesar si un cabinet medical, cel mai apropiat fiind la o distanta de 4 kilometri“, adauga preotul.
De asemenea, proiectele pe care preotul Cucu vrea sa le puna în aplicare vizeaza toate categoriile de vîrsta, inclusiv pe cei tineri. „Mai vreau sa fac un lac de peste si chiar un teren de fotbal, pentru cei tineri. La fel, mai am în plan si punerea în functiune a unui sistem audio. Vreau sa se auda slujba si de afara, sa le ofer tinerilor posibilitatea sa asculte si o altfel de muzica, aceea psaltica, sa-i fac sa se reîntoarca spre credinta, sa-i scot din fata calculatorului. Acum, eu tin slujbe pentru cele 39 de familii din zona, dintre care 19 sînt vaduvi. Ma bucura faptul ca si cei mici vin sa asculte slujbele. De fiecare data, îi surprind pe copii cu cîte o poveste noua. Acest lucru îi face sa se reîntoarca aici cu placere. Din 6 copii, cel putin cinci vin la biserica. Si asta nu poate decît sa ma bucure. Vreau ca oamenii sa lase grija lumeasca si sa vina sa-si gaseasca linistea, aici, la schit. Tocmai de aceea îmi doresc enorm sa-mi pun în practica toate planurile pe care le am cu privire la acest loc. Nu pot de unul singur... Caut persoane care vor sa-si faca o comoara si în cer, persoane care sa sprijine financiar aceste proiecte“, completeaza preotul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu